netview.ro

Scurt istoric al internetului

Există un limbaj prea tehnic în ceea ce priveşte Internetul. A înţelege cum funcţionează Internetul este un bun început pentru această lucrare.
            Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem este cum a apărut Internetul, ce este de fapt el şi de ce nu este acelaşi lucru ca World Wide Web-ul, chiar dacă majoritatea cred că este.
            Internetul a fost dezvoltat de către o agenţie finanţată de către guvernul Statelor Unite, numită Advanced Research Projects Agency (ARPA), în anii ’60. Cuvântul „internet” se referă la setul de reguli (sau protocoale ale Internetului) prin care doua reţele de calculatoare pot schimba informaţii între ele, indiferent de sistemul de operare folosit. La început, aceste protocoale ale Internetului erau folosite la comunicarea între reţeaua civilă ARPANET, care lega universităţi şi centre de cercetare, şi reţeaua militară MILNET:
            Calculatoarele care erau folosite în cadrul acestor reţele erau complet diferite. Aceste protocoale ale Internetului, numinte TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) au făcut ca sistemele să poată comunica unele cu celălalte, chiar dacă erau diferite. Aceste protocoale TCP/IP s-au dovedit a fi foarte populare şi au fost folosite din ce în ce mai mult. Datorită faptului că reţeaua ARPANET s-a extins în anii ’80, ea s-a dezvoltat şi s-a transformat în NSFNET. Protocolul TCP/IP s-a răspândit în toată lumea, permiţând calculatoarelor din aproape orice ţară să comunice între ele, indiferent de producător sau tipul de reţea din care făceau parte.
            Internetul, aşa cum este cunoscut, este un simplu set de instrucţiuni care permite calculatoarelor să comunice între ele, indiferent de locaţia lor sau de model. Internetul oferă o paletă foarte variată de servicii, amintind e-mail-ul, servicii de ştiri, administrare la distanţă etc. Observăm aceste protocoale TCP/IP doar atunci când folosim calculatoarele pentru a executa diferite operaţiuni prin intermediul Internetului şi scriem caracterele http:// sau ftp:// sau news:// (acestea apar la începutul adresei serviciului pe care îl accesăm).
            Pentru ca toate calculatoarele conectate la Internet să se găsească, ele trebuie să aibă nişte nume unice, nume ce sunt formate dintr-un şir lung de cifre care defineşte poziţia calculatorului. Pentru a fi mai uşor oamenilor, şirul de numere este înlocuit cu o adresă, spre exemplu: www.google.com. Ultima parte a adresei, „.com”, reprezintă domeniul de bază. Astfel există mai multe domenii de bază, în funcţie de scopul site-ului:

• com: organizaţie comercială
• edu: instituţie educativă
• gov: departament guvernamental
• mil: militar
• org: organizaţie non-profit
• tv: televiziune

Pe lânga aceste câteva domenii de bază care definesc scopul site-ului, mai există listă foarte mare de domenii care reprezintă locaţia. Astfel, fiecărei ţări i-a fost alocat un domeniu: Romania are .ro, Ungaria are .hu, Marea Britanie are .uk etc.
Folosirea .com în adresa unui site Web este una din particularităţile Internetului. Acest .com definea, la începutul Internetului, paginile de Web din Statele Unite. Astfel, Statele Unite nu are domeniu de bază. Organizaţiile comerciale din Statele Unite au folosit .com pentru că era un domeniu uşor de reţinut şi scurt. Dar a .com a devenit foarte popular pentru majoritatea companiilor din afara Statelor Unite, pentru că reprezintă un „loc” bun pe Internet.
Observăm că domeniul de bază al ţărilor se foloseşte din ce în ce mai puţin pentru scopul lui original şi devine tot mai mult o operaţiune de marketing. Trebuie ştiut că, pentru companiile multinaţionale, domeniul de ţară împreună cu numele companiei sau al produselor,  ar trebui să fie rezervate de la început în toate combinaţiile posibile pentru a evita ca imitatorii sau competitorii să folosească brandul respectiv.

POŞTA ELECTRONICĂ

            În primii cinci ani de existenţă, e-mail-ul a devenit mai popular decât telefonul în 30 de ani şi este, de departe, cel mai folosit serviciu de pe Internet. Este o facilitate extraordinară care permite oamenilor din întreaga lume să comunice, la costuri minime, cu o viteză de livrare a mesajelor aproape instantanee.
            E-mail-ul este un sistem de comunicare foarte eficient, aşa că poate reprezenta o metodă foarte bună pentru promovarea produselor şi serviciilor.

APARIŢIA WORLD WIDE WEB-ULUI
            Internetul promitea conectivitate către sute de mii de computere, fiecare dintre ele putând avea cantităţi nelimitate de informaţii. Devenise o problemă să reuşeşti să găseşti informaţia de care aveai nevoie. Observând această problemă, în 1990, un centru de cercetare a dezvoltat un sistem sofisticat care permitea studenţilor şi academicienilor să găsească informaţiile mult mai uşor. Centrul de cercetare se numea CERN, se situa în Elveţia, iar sitemul pus la punct a ajuns să fie numit World Wide Web.
            Totuşi, localizarea informaţiilor în „jungla” paginilor de Web poate fi o muncă foarte grea. Deşi World Wide Web-ul face ca procesul de explorare al site-urilor cunoscute să fie mai uşor,  este foarte greu să găsim informaţii în site-urile pe care nu le cunoaştem, dar care pot avea informaţiile pe care le căutăm. Pentru a ne ajuta, au apărut motoarele de căutare. Yahoo! este proabil cel mai cunoscut şi a fost inventat de doi studenţi americani. Apoi au apărut şi altele ca Alta Vista, Google, Excite, Ask şi multe altele.
            Aceste motoare de căutare sunt foarte costisitoare. Este nevoie de sume foarte mari pentru a opera şi întreţine un motor de căutare. Ele au nevoie de calculatoare foarte puternice, conexiuni foarte mari şi baze de date imense. Majoritatea banilor pentru acoperirea cheltuielilor vin din vânzarea de spaţiu publicitar în paginile cu rezultatele căutării.
            Trebuie să reţinem că Internetul este mai mult decât World Wide Web. Chiar dacă cei doi termeni au devenit sinonimi, Internetul cuprinde World Wide Web-ul, e-mail-ul şi multe alte servicii. Toate acestea, folosite bine, pot ajuta operaţiunile de marketing foarte mult.

Continuă să citeşti despre Publicitatea pe Internet