M-am gandit sa scriu articolul observand tot tambalaul de pe net legat de aparitia noii generatii de console. Poate ca multi sunt bombardati cu informatii din acest domeniu si vor sa cunoasca mai mult despre acest fenomen. La noi este destul de putin raspandit genul acesta de home entertainment, banuiesc ca in principal din cauza pretului consolelor in magazine (adica Xbox 360 costa 400$ pe diverse site-uri din occident iar pe la noi se invarte pe la 700$ - vizitati orice site care vinde electronice de pe la noi) dar si din din cauza modului in care sunt percepute aceste produse de catre cumparatori: "adica ce e asta sa cumpar jocuri pe televizor" in conditiile in care oricum majoritatea folosesc PC-ul pentru jocuri, filme si muzica… Dar atitudinea fata de console nu mai este cea care era pe la noi acum cativa ani si este posibil odata cu mult asteptata integrare sa se modifice si preturile consolelor si odata cu aceasta si utilizatorii sa se orienteze din ce in ce mai mult spre console.

In revistele de specialitate de la noi se vorbeste de un fel de razboi intre console si PC; poate la prima vedere PC-ul ca platforma pentru jocuri se afla in concurenta cu consolele dar la o analiza mai atenta se observa ca in timp ce calculatorul de acasa a fost conceput ca un mediu de dezvoltare si rulare a tot felul de aplicatii cu diverse utilizari (printre care si jocuri) consolele sunt gandite ca sisteme pentru jocuri, filme si muzica – ma rog cu mici exceptii.
Acum daca cu filmele si muzica treba este destul de clara in cazul jocurilor situatia e un pic mai complicata. Jocurile destinate consolelor trebuie sa fie genul de distractie rapida si facila care eventual sa aiba si un multiplayer split screen si sa te relaxeze pentru cateva ore. Asa ca majoritatea jocurilor se incadreaza in categoriile action, racing, fighting si diverse jocuri sportive (exista si avalansa de RPG-uri japoneze pe care cred ca iti trebuie o anumita mentalitate ca sa le apreciezi; eu personal le consider de-a dreptul debile). Pentru aceste genuri de jocuri consolele sunt mult deasupra PC-ului; adica daca am chef sa ma distrez cu inca doi prieteni introduc jocul in unitate si ii dau drumul; nu prea imi arde sa ne inghesuim toti la o tastatura in fata monitorului si, eventual, sa mai pierd timpul cu nu-stiu-ce setari video.

Este evident ca si producatorii de jocuri vad consolele in acest fel. Nu ai sa gasesti jocuri in care trebuie sa investesti mult timp sau foarte complexe pentru console. Exista si titlurile aparute pentru toate platformele ca urmare a politicii distribuitorilor de a incerca sa stoarca cat mai multi bani de pe urma vreunui nebanuit viitor succes care probabil ca este oricum vreo continuare a altui extraordinar success - ca si paranteza, Capcom a avut tupeul sa scoata pt Xbox 360 o versiune de Street Fighter care nu prezinta absolut nici o diferenta fata de versiunea aparuta in 1992; s-au gandit probabil sa mai stoarca niste bani de pe urma nostalgicilor – si care evidentiaza diferenta intre PC si console; pai incercati Prince of Persia Warrior Within sau The Two Thrones pe PC si pe PS2 si o sa va dati seama despre ce vorbesc.
In schimb cei care doresc sa deguste o strategie sau un RPG trebuie sa se orienteze spre PC.

Pai hai sa dezvolt putin: exista o versiune de Heroes of Might and Magic pe PS2 care se vrea un fel de joc de actune combinat cu strategie sau Kessen 3 tot pe PS2, o atrocitate de joc in care controlezi 30 de unitati ca pe una singura, ma rog un fel de experiment de-al japonezilor ca multe alte jocuri de-ale lor.
In ceea ce priveste RPG-urile, am jucat Baldur’s Gate Dark Alliance, un joc de la care am avut mari asteptari gandindu-ma la seria aparuta pe PC. Surpriza! Jocul e un fel de hack’n’slash de-a dreptul atroce. In domeniul hack’n’slash, genul de rpg care ar fi mai jucabil pe console mai este si Champions of Norrath – ceva mai rasarit si care ar avea ca si avantaj o grafica mai muncita dar care reuseste sa devina plictisitor dupa scurt timp; spun asta in coditiile in care am pierdut destul de mult timp cu Diablo 2.
De FPS-uri ce sa mai zic; mi se pare un adevarat cosmar sa joci un astfel de joc cu controller-ul consolelor.

Nu prea reusesc totusi sa inteleg aceasta atitudine a producatorilor si distribuitorilor de jocuri. Nu ar fi foarte complicat sa vanda consolele cu un mouse si un controller (poate au exagerat putin aici) asemanator tastaturii si sa acopere si categoriile de jocuri sus-mentionate. Acum poate unora nu le-ar conveni (desi nu as intelege motivul) ca unicele platforme pentru jocuri sa devine consolele dar acestea au ca si avantaj extraordinar faptul ca elimina necesitatea upgrade-ului. Toti am dat la un moment dat de cate un joc care ori nu puteam sa il rulam la nivelul de detaliu la care ni l-am dorit ori mergea sacadat ori pur si simplu nu pornea. Eu cel putin am fost nevoit sa joc The Elder Scrolls: Oblivion asa, printre picaturi, pe la un prieten si nici acolo la nivelul de detaliu pe care l-as fi dorit. Intradevar, versiunea pentru Xbox 360 nu are detaliile pe care le obtii de la un PC high end si nici anti aliasing-ul nu prea se observa dar hai sa fim seriosi; functioneaza decent si asta e de ajuns. Oricum ultima generatie de console pot oferi destul detaliu vizual si pentru cei care cauta doar asta la un joc.

Ma gandesc si ca daca producatorii ar fi cumva limitati din punct de vedere al hardware-ului poate ca ar incerca sa creeze jocuri care sa atraga din alt punct de vedere. As da ca exemplu God of War si Shadow of The Colossus, doua jocuri aparute pe PS2 atunci cand consola ajunsese la o hai sa ii zicem anumita maturitate si producatorii au stors tot ce au putut din hardware dar nu au neglijat nici jucabilitatea. Eu m-am saturat de acest cerc vicios din care fac parte producatorii de jocuri si cei de hardware: primii creeaza jocuri din ce in ce mai pretentioase deoarece le este pus la dispozitie hardware-ul si ceilalti isi dezvolta produsele intr-un timp parca din ce in ce mai scurt pentru ca stiu ca va aparea software-ul (adica jocuri) care sa se foloseasca de aceste produse.